Sudarea la rece sau sudarea prin contact este un proces de sudare în stare solidă în care îmbinarea are loc fără fuziune/încălzire la interfața celor două părți care urmează a fi sudate. Spre deosebire de procesele de sudare prin fuziune, nu este prezentă nicio fază lichidă sau topită în îmbinare.
Sudarea la rece a fost recunoscută pentru prima dată ca un fenomen general al materialelor în anii 1940. S-a descoperit apoi că două suprafețe curate și plane de metal similar ar adera puternic dacă sunt aduse în contact sub vid. Sudarea la rece la scară micro și nano, recent descoperită, a demonstrat deja un potențial mare în cele mai recente procese de nanofabricare.
Motivul acestui comportament neașteptat este că atunci când atomii în contact sunt toți de același fel, nu există nicio modalitate ca atomii să „știe” că se află în bucăți diferite de cupru. Când există alți atomi, în oxizi și grăsimi și straturi subțiri de suprafață mai complicate de contaminanți între ele, atomii „știu” când nu sunt pe aceeași parte.
- Richard Feynman, Prelegerile Feynman, 12–2 Friction
Aplicațiile includ stocul de sârmă și conexiunile electrice (cum ar fi conectorii cu deplasare a izolației).
